Reseña del libro "Cu Ochii Larg Deschisi: Poezii Pentru Copii"
OUR EYES WIDE OPEN is a collection of poems for children published 14 years after the untimely death of the great Romanian writer and poet Petre Ghelmez. This book is in Romanian. Cu ochii larg deschişi este un volum de poezii pregătit pentru publicare de către autor şi de către soţia lui, Elena Ghelmez, dar rămas în manuscris tip de 14 ani după dispariţia neaşteptată a autorului în 2001. Această culegere de versuri ne învaţă să privim lumea cu ochii mereu proaspeţi, cu uimire şi cu dragoste. Cu ochii larg deschişi Copii, acum vă propun Jocul cel mai frumos şi mai bun: Să privim lumea cu ochii larg deschişi, Păsările, stelele, lunatecii caişi, Ţărâna, poteca, izvoarele, Soarele, Şi tot ce ne mai înconjoară De parcă le-am zări prima oară. Uite, aici sub o frunză, Descoperim o viaţă în formă de lăcustă, ascunsă. Într-un grăunte de rouă Ard luceferii mari, câte nouă, Sau îşi adună curcubeul culorile Înainte să dea zorile. Când bate vântul, Copacii mătură cerul, Dar umplu cu frunze pământul. Prin miriştea deasă, pe care o cutreier, Umblă o vioară cu nume de greier. Intrăm în lanul de grâu Ca-n talazurile unui pârâu. Când ieşim din marea unduitoare Devenim oameni de sare. E de ajuns să deschidem ochii mari, Ca la spectacol, Că-n faţa noastră, S-a şi-ntâmplat un miracol! Poiana cu narcise În raza privirii mele Uite, jos, un cer de stele! Nu sunt stele, ci sunt flori Înrourate de zori! Pe tăpşanul numai soare Paşte turma de mioare! Nu-s mioare - sunt flori mii Cu petale argintii! Pe covor de iarbă-aleasă Zboară fluturi de mătasă! Nu sunt fluturi de privit, Ci florile-au înflorit! În poiana de narcise Locurile par ca-n vise Şi gândim, privind, aşa: Că de drag n-am mai pleca!... Peniţa Ca să-ajungă pân' la tine Sprintenă şi delicată, O peniţă, vezi prea bine, Cere trudă-ndelungată Drumul ei către lumină E întortocheat şi greu. El începe jos, în mină, Când peniţa-i minereu! Minereu ce stă de-o viaţă Prins sub lespezi de tăceri Până-i scos la suprafaţă De-o echipă de mineri. Mână cai - o herghelie, Un mecanic şef de tren Şi-aşa, spre oţelărie, Îl conduce-n viu refren. Un oraş ca de poveste Uite-l e şi nu mai este, Minereul. Cum pieri? Ba e colo în cuptor Ca un soare înroşit... Îi veghează topitorul Trupul greu de stăpânit. Până când, făcându-şi felul, Ager şi strălucitor, În roi de scântei, oţelul Sare sprinten din cuptor. Meşteri mari apoi la treabă Din aripa-i scânteind Taie zilnic, taie-n grabă, Mii de peştişori de-argint.
